PROBL'EMĂ, probleme, s.f. I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuţii. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) si care cere o soluţionare (imediată). 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie. ♦ (Mat.) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raţionamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obţine un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de înţeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Var.: (înv.) probl'em s.n.] - Din fr. probl`eme, lat. problema.
Sursă : DEX'98 (35971)  - oprocopiuc

PROBL'EMĂ s. v. propunere.
Sursă : Sinonime (203550)  - siveco

PROBL'EMĂ s. 1. chestiune, lucru, subiect, temă, (înv. si reg.) prochimen, (înv.) materie. (Mulţu-mea si diversitatea ~lor discutate; să trecem la ~ care interesează.) 2. v. chestiune. 3. v. afacere. 4. chestiune, lucru, poveste, pricină, socoteală, treabă, (înv.) madea, (rusism) predmet. (S-a lămurit ~ aceea?) 5. dificultate, greutate. (Sânt încă multe ~ de rezolvat.)
Sursă : Sinonime (203549)  - siveco

probl'emă s. f. (sil. -ble-), g.-d. art. probl'emei; pl. probl'eme
Sursă : DOR (274522)  - siveco

PROBL'EM//Ă ~e f. 1) Chestiune teoretică sau practică care poate fi rezolvată pe baza anumitor cunostinţe si raţionamente. ~ de aritmetică. ~ de sah. 2) Obiect de care se ocupă autorul unei lucrări sau al unei expuneri; temă. 3) Situaţie care are aspecte discutabile. 4) Afacere care necesită rezolvare; chestiune; treabă; lucru. 5) Lucru greu de înţeles sau de rezolvat. [G.-D. problemei] /<fr. probleme, lat. problema
Sursă : NODEX (349476)  - siveco